Cumplite-s noptile de iarna,
Si lungi de nu se mai sfarsesc.
In urletele vijeliei
Sunt glasuri cari ma bocesc,
Si mi-e urat, mi-e dor, mi-e jale,
Si intunericul de-afara
Imi face casa mai ursuza,
Singuratatea mai amara.
Tu nici nu banuiesti, copila,
Ce dureroasa nebunie
S-abate-n noptile acestea
Peste viata mea pustie,
Si cum ma mistui, si ma zbucium
Ca-ntr-un ocean care ma-nghite,
Pierdut si nestiut de nimeni
In golul vremii neclintite.
Mereu pe-aceleasi pagini caut
Un semn, stiut mai dinainte…
A, iat-o fila indoita…
Icoana ta-mi rasare-n minte,
Te vad citind aceste randuri,
Te simt gandindu-te la mine,
Urzind, pe-o clipa de iubire,
O lume de povesti senine,
Te urmaresc in cartea asta,
Ca si cum unele cuvinte
Ar mai pastra ceva din glasul,
Din respirarea ta fierbinte;
S-adesea cand ma-neaca plansul
De-atata dor, de-atata jale,
Eu ati sarut aici privirea
Si urma gandurilor tale…
Cine-a tipat asa?… Cum tremur…
Pare c-aud un pas pe scari,
Ascult, tiindu-mi rasuflarea…
Nimic — e viforul de-afara.
O, linistite nopti de iuliu,
Atat de limpezi si albastre,
Unde sunteti?… Voi, poezia
Si farmecul iubirii noastre!
Alexandru Vlahuta
Mihaela Runceanu-De-ar fi sa vii
O voce minunata, care s-a stins din pacate din cauza unui nenorocit.
De cite ori intri pe usa, e ca un vis. Si nu pot sa nu-mi amintesc ce dor mi-a fost de tine.
Doamne!
Asculta-ma te rog si nu-mi lua minunea asta,
Indiferent de cit ma vei face sa platesc dincolo !
Te Iubesc Sufletel,
Te Iubesc !
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
