Toate au un rost
Toate au un sens
Cauti raspunsuri
Cauti cuvinte.
Le-ai gasit…? NU !
E liniste sublima,
Tu nu esti, eu nu sunt
As vrea sa fii…
Dar nu esti.
Numar pasii,
Dar fac cale intoarsa.
M-ai invatat
Tot ce trebuia sa stiu…
Tot ce trebuia sa simt.
In seara asta esti departe
Dispar in noapte
Fac cale intoarsa…
Ma opresc, nu mai pasesc
Plec…plec…
Fara raspunsuri…
Dumnezeu sa te aiba in paza s-ti dea sanatate, fericire, bunatate, intelepciune si mai presus de toate,sa-ti dea puterea sa Iubesti. Nu atit de mult cit a-ti doresti tu, doar atit cit sa nu suferi niciodata din cauza ei.
Azi, nu ai pierdut un prieten. Ai pierdut un suflet si o inima ce ti-ar fi stat alaturi peste ani. Poate nu vei avea nevoie niciodata de asta, sau poate va veni o vreme cind vei realiza ce mult inseamna 10 minute din viata cuiva pentru tine.
Sper, sa nu ajungi niciodata ziua aia.
E tarziu, putin trecut de miezul noptii si stau si ma gindesc la cite sau intamplat in ultima perioada… Unele rele, dar cred ca si unele bune. Si printre anumite simboluri trimise pe net, doar cit sa aratam ca mai suntem treji, tu esti prinsa cu munca si eu… incerc sa te sustin cum pot, trebaluind pe net am dat de o piesa veeeeche si foarte frumoasa care mi-a trezit nostalgii. Acuma sunt si mai periculos…. trist si pe deasupra si nostalgic
Ai si o floricica din partea mea ca de obicei.Nu am mai scris de ceva vreme aici, dar tu stii in mare masura si de ce. Pentru ceilalti doar sa stie ca indiferent de ce vor face, am sa Te Iubesc, Iubesc, Iubesc, Iubesc…
din toata Inima si Sufletul!
Si o piesa minunata, “Midnight Lady”
“The person who said: All is fair in love and war, Obviously wasn’t the person being hurt!” Neve Campbell
Aşa-i: spre bolţile tăriei,
Cu jind, la ce să mai cătăm,
Când toţi, sub fundul pălăriei,
Câte-un crâmpei de cer purtăm?
Tu zici: crâmpeile-s la fel…
Pe osebitele cărări
Toţi ne-ndreptăm către un ţel,
Unii pe jos alţii călări.
E drept că-n cele patru scânduri
Prostia cea mai guralivă
Şi capul cel mai dat la gânduri
Vor amuţi deopotrivă.
Dar, pân-atunci, unul îşi strânge
Sub bolta lui, şirag de stele,
Altu-şi mânjeşte, ori îşi frânge
Partea-i de cer în bucăţele.
Unii în fel de fel de chipuri
Frământă tainele vieţii:
Răstoarn-a mărilor nisipuri,
Străbat şi scotocesc planeţii,
Întreabă funduri de prăpăstii
Ş-ale Eghipetului mumii,
Şi-n oasele fosili de bestii
Cat rostul şi urzeala lumii.
Iar alţii zilele-şi petrec
În al orgiilor vârtej:
Un trai nesăbuit şi sec,
Întins pe patimi ca un vrej!
C-o idioată nesimţire
Îşi râd de tot ce-i demn şi sfânt
Le toacă gura în neştire,
Se bat cu morile de vânt.
Şi pe când tu-ntr-o sferă mică,
Ca vai de lume, te strecori,
Ei strălucesc, şi se ridică,
De goi ce sunt şi de uşori.
Nimic nu pune frâu acestor
Neruşinaţi, terfichi limbuţi,
Şi, pentru ochiul lor de chestor,
Lumea e goală de virtuţi!…
Prostii le par ştiinţi şi arte,
Nebuni poeţii, de legat:
Zbârnâie toţi, din dible sparte,
Un cântec vechi şi nesărat!…
Ei singuri se pricep la toate,
Ei filozofi, ei cântăreţi,
Prin ei se mişc-a lumii roate,
Cu roiul spornic de vieţi!
Şi numai pentru dânşi-anume
Urzit-a Dumnezeu pământul,
Cu toate câte sunt pe lume;
Şi numai lor li-i dat cuvântul!
. . . . . . . . . . . . .
Acum, răspunde de socoţi
Că ceru-i hărăzit de-a valma,
Deopotrivă pentru toţi,
Ori li s-a măsurat cu palma…
*De e, sau nu e cer, mă-ntrebi?
Ar fi nedrept să-ţi spun că nu-i;
Dar fiecare-ndeosebi
Menită-şi are partea lui:
Măreţ pluti-va printre veacuri
Maestrul dulce, Eminescu,
Iar gos, cu-al lui bagaj de fleacuri,
Toncescu fi-va tot Toncescu!…
Căci cum să cred c-ar sta alături
Cu scumpele mărgăritare
Gunoiul ce cu scârbă-l mături
În întuneric şi uitare!
Furlandisindu-se-n saloane,
Cu mintea stearpă şi-n doi peri,
Să facă curte la cucoane
Sunt meşteri fanţii-cavaleri!
Dar cum socoţi că toţi smintiţii
Şi trântorii de cafenele,
Înfumuraţi şi plini de viţii,
Să aib-acelaşi cer şi stele
Cu cei ce luptă şi-şi adună
În fagur sfintele gândiri,
Şi-şi dau viaţa pe-o cunună
Din mâna dreptei Nemuriri?
*Politici, oratori de stradă,
Stupizi, ce se socot isteţi,
Făţarnici patrioţi grămadă,
De vorbe goale precupeţi,
Şi literaţi de porunceală
Răsară-n cale-ţi, cât de deşi,
Tu ţine însă socoteală Că-s mulţi chemaţi puţini aleşi.
Ma uit la cer ca din mormint,
Si greul ma apasa,
Ma uit la toti si tip… plangand,
Nu-mi luati fratilor viata !
Nu-mi luati ce am mai scump,
Nu-mi luati lumina ce plapind,
Mi-a luminat Viata!
Voi vreti ca niste lupi haini,
Inima sa-mi sfasiati,
Doar pentru simplu fapt ca am Iubit,
Un ingeras, un fluturas?
O zina ce mi-a dat viata,
Si inima mi-a inviat,
Un Suflet Bun si minunat,
Ce-o data-n viata l-ai aflat.
Lasati-mi Sufletelu-n pace,
Ca eu voi plinge cit mai pot,
Si mistuit de-atita ura,
De catre voi ma voi intoarce,
Voi pustii pamintu asta,
Miseilor ! Cu voi cu tot!
Eu
Dedicata din toata inima Sufletelului meu.
Si pentru toti ceilalti, nu le doresc decit sa ajunga sa simta si sa traiasca ce-am simtit amindoi un ultima perioada. Iarta-ma Sufletel, dar aste le doresc.
Incep acest post prin a-mi cere iertare in cazul in care crezi ca am gresit, dar nu pot sa nu dedic citeva ginduri celei care a-ti este si-ti va fi cea mai draga fiinta din lume. Fac asta pentru ca in citeva zile va fi ziua ei de nastere si vreau s-ai urez pe aceasta cale un calduros “La Multi Ani !”, multa sanatate, fericire si bunastare.
Un “Multumesc !”, din tot sufletul pentru ca te-a adus pe lume, te-a grijit, te-a crescut si te-a educat.
Nu esti cel mai sarac din lune
Nu sunt saraci cu-adevarat
Averile sunt numai spume.
Cand ai o mama, esti bogat.
De crezi ca-n lume nu-i iubire,
Nu ai motiv,orice-ar veni
Nu fii mahnita. Ai o mama
Care in veci te va iubi.
Ti-s ochi-ntunecati,adesea
Nu vezi scaparea din impas.
Sa stii atunci ca ai o mama,
Din toti, doar ea ti-a mai ramas.
Fii dar copila, fericita
Atata vreme cat traieste.
Tu ai un dar nepretuit,
O mama care te Iubeste !
Prima imbratisare, primul somn la caldura pieptului, primul cuvint, primii pasi, umbra care te vegheaza, Ingerul ce plinge pentru durerile tale, zina ce ti-a vegheat copilaria, calauza de nadejde a viselor tale, cea care te intelege mai bine ca nimeni alticineva, cea care iarta ca nimeni altcineva, ti-a impodobit viata, i-a dat sens si culoare, se va gandi la tine pina la ultima suflare si bataie a inimii.
Este Mami a ta Sufletel.
S-o Iubesti si s-o pretuiesti in continuare asa cum ai facut-o pina acuma. Putem avea multe lucruri pe lumea asta, putem Iubi, putem uri, dar Mama avem doar una singura si suntem datori sa facem tot ce putem sa-i meritam dragostea si dedicarea. Este singurul mod prin care probabil ne-am putea revansa vreodata pentru toti anii in care si-a dedicat viata pentru noi.
S-a luminat de ziua; nu e
Tipenie de om pe strada,
A mele-s cele dintai urme
In valurile de zapada;
Sunt ametit de neodihna,
In gand spui versuri latinesti,
Si, dupa fiecare strofa,
Ma-ntreb daca ma mai iubesti…
In clasa: dascalul, la tabla,
Masoara calea dintre stele;
Pe liniile lui mi-s ochii,
Dar unde-s gandurile mele!…
E vara, stau culcat in iarba,
Miresmele de flori ma-mbata,
Incet ami luneca pe frunte
O mana alba, delicata:
Te vad — privirea mi se pierde
In ochii tai adanci si mari,
Si stiu ca esti a mea, si totusi
Parca ma tem sa nu-mi dispari.
Tacerea, pajistea, lumina
Ne farmeca ne infioara;
Viata, inimile noastre
Palpita-n tot ce ne-nconjoara…
Deasupra noastra doua presuri
Pe-o ramura se giugiulesc,
Si-n aer de plutesc miresme,
E ca si florile iubesc…
Figura ti se lumineaza,
Si ochii galesi ti s-aprind —
Ce gand ati tremura pe buze
De ma privesti asa, zambind?…
“Acum iesi, tinere, la tabla
Si spune-ne ce-ai inteles!”
Tresar… ma-ntreb unde ma aflu…
Scolarii ami fac semn sa ies.
In hohotul de ras al clasei
Privesc in juru-mi sastisit
“Uitati-va la el, si-l plangeti…
Nenorocitul… a dormit!”
Alexandru Vlahuta
M-ai intrebat odata de ce mi-e cel mai frica in viata. Si atunci ti-am raspuns.Au trecut citeva luni bune
si cu timpul am descoperit adevaratul lucru de care mi-e cel mai frica Sufletel.
Mi-e frica, ca odata ochii tai vor disparea din viata mea.
Si atunci, va ramine doar intuneric si pustiu in inima si sufletul meu.
Nu am cuvinte sa-ti spun ce fericit sunt in ultimele zile.
Mi-e frica sa nu se termine…
Cumplite-s noptile de iarna,
Si lungi de nu se mai sfarsesc.
In urletele vijeliei
Sunt glasuri cari ma bocesc,
Si mi-e urat, mi-e dor, mi-e jale,
Si intunericul de-afara
Imi face casa mai ursuza,
Singuratatea mai amara.
Tu nici nu banuiesti, copila,
Ce dureroasa nebunie
S-abate-n noptile acestea
Peste viata mea pustie,
Si cum ma mistui, si ma zbucium
Ca-ntr-un ocean care ma-nghite,
Pierdut si nestiut de nimeni
In golul vremii neclintite.
Mereu pe-aceleasi pagini caut
Un semn, stiut mai dinainte…
A, iat-o fila indoita…
Icoana ta-mi rasare-n minte,
Te vad citind aceste randuri,
Te simt gandindu-te la mine,
Urzind, pe-o clipa de iubire,
O lume de povesti senine,
Te urmaresc in cartea asta,
Ca si cum unele cuvinte
Ar mai pastra ceva din glasul,
Din respirarea ta fierbinte;
S-adesea cand ma-neaca plansul
De-atata dor, de-atata jale,
Eu ati sarut aici privirea
Si urma gandurilor tale…
Cine-a tipat asa?… Cum tremur…
Pare c-aud un pas pe scari,
Ascult, tiindu-mi rasuflarea…
Nimic — e viforul de-afara.
O, linistite nopti de iuliu,
Atat de limpezi si albastre,
Unde sunteti?… Voi, poezia
Si farmecul iubirii noastre!
Alexandru Vlahuta
Mihaela Runceanu-De-ar fi sa vii
O voce minunata, care s-a stins din pacate din cauza unui nenorocit.
De cite ori intri pe usa, e ca un vis. Si nu pot sa nu-mi amintesc ce dor mi-a fost de tine.
Doamne!
Asculta-ma te rog si nu-mi lua minunea asta,
Indiferent de cit ma vei face sa platesc dincolo !
“Vezi, sa ne scrii cum-ei ajunge…”
Si mama-n prag ramane trista.
Privirea mea caut-aiurea
O fluturare de batista…
Mi-s ochii inecati de lacrimi,
Si trapul cailor starneste
Un nor de praf; In juru-mi totul
Se-ntuneca, se-nvalmaseste.
Pustie, nesfarsit de lunga,
S-asterne vremea inainte,
Si de pe-acum incep sa-mi para
Povesti aducerile-aminte;
E-atata fericire-n urma,
Si-atata-mi pare de departe,
Incat ma-ntreb dac-am trait-o,
Sau am citit-o intr-o carte.
Ma vad in larma de la scoala,
Pierdut, neinteles de nime,
Cercand nelinistea-mi ascunsa
Si dorul sa mi-l pui in rime.
Viata mea se-nstraineaza
De tot ce se petrece-afara,
Si s-adanceste, visatoare,
In calmul noptilor de vara…
O, am sa-ti scriu adesea, mama,
Scrisori nebune, de prin stele,
Caci stiu cine-o sa le citeasca
S-o sa priceapa ce-i in ele.
Tu, ascultandu-le, vei crede
Ca-s basme de pe alta lume,
Si nu vei banui nimica…
Vei rade, ca de niste glume.
Iar daca ochii ei albastri,
Citind, se vor Intuneca,
Si pe obrazu-i trist si palid
O lacrima va luneca,
Tu fa-te ca nu vezi, si las-o
De tine fata sa-si ascunda,
Gandeste-te ca sunt departe,
C-astept — si roag-o sa-mi raspunda.
Alexandru Vlahuta
Te Iubesc Sufletel,
Te Iubesc cum n-am mai Iubit pe nimeni.
Multumesc pentru tot,
Multumesc pentru ca existi.
Ce noapte blinda ase coboara
Peste pamintul obosit!
Si-i cald, t[aanii dorm afara,
S-ai nostri toti au adormit
Eu singur stau ca un lunatic;
De-ati sti voi gindurile mele!…
E-o luna parca-i ziua. Cerul
I-albastru tot, spuzit de stele.
Nici broastele nu dorm. Ce sfada!…
Si dupa glas le intelegi
Pe cele mai cu greutate:
Or fi facind si ele legi.
De pe gunoaie-aprinse fumul
Molatic se ridica-n cer,
Si caii la pasune suna
Din piedicile lor de fier,
Departe-un fluier se aude,
Un cintec aiurit, duios,
Ce-n note lungi, tremuratoare,
Suspina lin, misterios,
In sfinta liniste a noptii.
O stea aluneca de sus
Si taie-o dunga alba-n aer…
Cine din lume s-o fi dus?
In capul satului e curtea.
Ce-or fi facind acolo oare?
Or fi dormind — e miezul noptii.
Si ea?… Atit de ginditoare
Si trista m-a privit aseara!
Plinsese, ori mi s-a parut?
Ce-ar fi odata, mana-i alba,
Cind mi-o intinde, s-o sarut?…
Si-n minte mi s-arata chipu-i
Atit de fraged si de bland,
Cu ochii mari, senini, albastri…
Ascund in fundul lor vrun gand?…
Suvite blonde-i cad pe frunte…
Un par bogat si matasos,
S-un git ce-ti da fiori, Si-o gura…
Cum rade de copilaros!
O fi stiind cat de frumoasa-i?
Un liliac orbit de luna,
In zbor, de strasini se loveste.
Visez? Cine-a venit sa-mi spuna
Ca ea-ntr-o vaga asteptare
Se primbla singura pe-afara?
La vremea asta sa nu doarma?…
Sunt basme noptile de vara!
Se poate gindurile mele
S-o fi atins, si ea-n nestire,
Ca de o vraja tulburata
De-aceasta raza de iubire,
Sa fi iesit sa cate-n stele
Tovarasi, de urit sa-i tie.
Si plec. Un glas parca ma cheama…
Stiu bine ca i-o nebunie.
Sunt noua case pan-acolo,
Si cainii dorm in batatura.
Pasesc incet, aud cum sufla
Puternic vitele sub sura.
}mi bate inima — m-apropii.
Zaresc ceva?… Ori mi se pare…
Ba da, o umbra e in poarta;
Si nici un semn, nici o miscare…
Ajung In dreptul ei… Cum tremur!
Si trec cu ochii in pamint…
Imi fac mustrari de stingacia
Si frica mea fara cuvant.
Ma-ntorc… As fi trecut s-acuma,
Caci pentru frica nu-s povete…
Dar ea-mi sopteste: “buna seara”…
Tot fetele mai indraznete!
M-abat si… sovaind, m-apropii,
Si toate-mi par ca intr-un vis…
E o lumina uimitoare,
Tot cerul parca s-a deschis.
Copila aiurit zambeste
Privirii mele arz[toare.
Tiu minte ca i-am zis atuncea:
“…Sa nu racesti… e cam racoare…”
Si-ncet i-am pus pe umar mana —
Asa timid, tremurator…
Stiu eu? Poate-a cuprins-o mila,
Ca s-a lasat incetisor,
Ca un copil, plec`ndu-=i capul
Pe pieptul meu sa i-l mangai:
“Ce dulce e!… Toata viata
Vreau langa tine sa ramai!”
Frumos ai mai miroase parul,
Miroase toata ca o floare.
Ma uit la ea — atata farmec
Imi arde inima, ma doare…
S-am sarutat-o mult si lacom,
Am sarutat-o, scos din minti,
Pe ochii reci, pe gat, pe gura,
Cu mii de sarutari fierbinti.
Tarziu ne-am despartit… cu-ntoarceri,
Cu traganiri copilaresti.
S-am urmarit-o cum se sterge,
Ca o minune din povesti.
Si mult am stat asa, in noapte,
Sa-mi deslusesc tot ce-am simtit.
Aveam in maini caldura, forma,
Parfumul visului iubit.
In sat cocosii prind sa cante.
Deasupra stelele clipesc.
Miscarea lumii — intrerupta —
Reintra-n mersul ei firesc.
Si cand a doua zi, pe haina,
Mirat, gasesc un fir de par,
Pricep ca visul ce visasem
S-a petrecut in adevar.
Ma-mbrac, ma pieptan mai cu grija.
Ce-i, Doamne, si iubirea asta!…
Acum, eu cred ca ea ma vede,
M-acopera cu dulcea, casta
Si visatoarea ei privire.
Iubit de ea, ma simt frumos,
Si parca nu ma-ncape lumea…
Ce mandru calc si radios!
Vad satu-ntr-o lumina noua.
Ma simt usor, mi-e cald, mi-e bine,
Si oamenii, mai veseli astazi,
Privesc cu dragoste la mine;
si toate par infiorate,
In aer e o sarbatoare…
Natura, in extaz, palpita
Ca-n primul rasarit de soare.
Pricep… ea a deschis fereastra,
Si din albastra ei privire
S-a revarsat asupra lumii
O sfanta raza de iubire,
Si toate-au tresarit atuncea
Ca de fiorul cel dintai…
Iubito, farmecul acesta
Are ceva din ochii tai!
Alexandru Vlahuta
Azi a fost o zi grea pentru amindoi Sufletel.Sper ca ti-am mai descretit fruntea.
Te Iubesc !
Iubire, sete de viata,
Tu esti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile in soare,
Imbatate de-al tau farmec,
Ce peste lume se asterne,
In tremurarea lor de-o clipa
Viseaza fericiri eterne.
Din haos si din intuneric
Te-ai smuls, fecunda si senina
Al t[au suras de alma parens
Fu prima raza de lumina.
Si, de caldura ta, planetii
Treptat se dezmortesc, invie…
Pe toti ca intr-o mreaja-i leaga
Universala simpatie.
Tu faci sa circule in lume
Puterea ta de zamislire.
Si miliardele de forme
De-a lungul vremii sa se-nsire.
Vietile, ascunse-n germeni,
Din somn — cat le atingi — tresar,
Si toate-n raza ta invie,
Si toate mai frumoase par.
Prin tine, valuri de vibratii,
Din departatele planete,
Trezesc in sufletele noastre
Dureri si bucurii secrete;
S-acele nostalgii ce-adesea
Ne vin fara sa stim de unde,
Or fi ecouri ostenite,
Chemari din regiuni profunde.
E greu sa-mi deslusesc ce cuget…
Dar tu-mi evoci o lume-ntreaga,
De care nu stiu ce putere,
Ce doruri mistice ma leaga.
Ma simt mai bun, mai cald, mai vesel.
Viata toata mi s-arata
Frumoasa, si intr-o lumina
Cum n-am vazut-o niciodata!
Caci azi iubesc; din nou ami pare
Ca e intaia mea iubire.
Natura-mbraca pentru mine
Podoabe, ca sa ma inspire:
Copacii infloresc, in aer
Plutesc miresme-mbatatoare,
Acelasi dor, acelasi suflet
Palpita-n fiecare floare.
Iubesc, si-n clipa asta toate
Cate rasar in primavara
Sunt propriile mele visuri,
Aievea intrupate-afara.
Atins de farmecul vietii,
Masimt o forta-n univers,
Si glasul meu devine cantec,
Gindirea mea devine vers.
Alexandru Vlahuta
Dragoste la prima vedere,
Acuma, cred ca stii ca asa a fost…
